Introducerea instruirii asistate de calculator în ciclul primar

Fluxul bogat şi variat de informaţii reflectând complexitatea lumii în care trăim se revarsă permanent şi asupra copiilor. Nu este de mirare că, de ceva vreme, învăţământul românesc a venit în întâmpinarea dorinţei elevilor de a şti să utilizeze computerul. Această preocupare a dus la nevoia de a regândi mijloacele educaţiei în contextul unei societăţi bazate pe beneficiul informaţiei şi al informatizării şi pentru stimularea unor demersuri interactive care să conducă la o mai mare eficienţă a învăţării şcolare şi la plasarea elevului în centrul actului educaţional.

         Calculatorul este un instrument de organizare a mediului de instruire, dirijat de către profesor sau realizat prin autoinstruire. Rămâne însă un mijloc de învăţământ, de un tip mai complex, care asistă instruirea - autoinstruirea, de unde combinarea sa cu alte mijloace, metode, forme de organizare a activităţii, ca elemente ale strategiei didactice.

         Utilizarea lui la întâmplare, fără obiectiv precis sau numai pentru obiective simple ale învăţării, nu la momentul şi în locul potrivit, combinaţia metodică poate duce la rezultate nesatisfăcătoare.

         În raport cu problemele instruirii, calculatorul simplu (sau în sistem multimedia) poate fi eficient în mai multe situaţii:

a)     în activităţile, secvenţele de predare – învăţare în clasă;

b)    în activitatea independentă, autoinstruire;

c)     în activitatea de orientare şcolară şi profesională.

În activităţile de predare – învăţare în clasă, calculatorul poate fi folosit:

- pentru vizualizarea informaţiilor, prin succesiunea imaginilor, afişarea de scheme, planuri, prin grafica interactivă, prezentarea de modele, imagini dinamice;

- pentru transmiterea şi antrenarea în rezolvarea problemelor, sarcinilor de descoperire, de verificare a unor ipoteze;

- pentru alternarea formelor de activitate în lecţie – frontală, independentă individuală sau în grup;

- pentru rezolvarea anumitor secvenţe din lecţie, în anumite condiţii stabilite pentru activizarea elevilor;

- ca tablă electronică pentru derularea de imagini vizuale variate, simple sau în combinaţie – desene, diagrame, scheme, texte subliniate, scrierea variată;

- pentru stimularea de modele funcţionale, procese, situaţii, acţiuni;

- pentru sprijinirea înţelegerii, desfăşurării unor experimente (organizare, simulare, analiza, prelucrarea rezultatelor);

- ca mijloc pentru prezentarea, manevrarea informaţiilor variate stocate, prelucrate, după criterii stabilite în predare – învăţare;

- pentru alternarea cu metodele tradiţionale, la lecţia clasică, fie prin combinare, fie ca procedeu de activizare;

- pentru oferirea de informaţii suplimentare, fie altele în completare, fie aceleaşi pentru aprofundare, prin detaliere;

- pentru evidenţierea căilor de corelare a conoştinţelor, de descoperire de noi relaţii între cunoştinţe vechi şi noi;

- ca mijloc de individualizare în clasa tradiţională, prin introducerea în diferite secvenţe a unor sarcini, softuri diferenţiate, prin modul de prezentare a programului, prin alegerea momentului acţiunii în învăţare, prin secvenţe de mărimi diferite, prin sarcini de evaluare continuă, prin îndrumările date;

- pentru prezentarea, antrenarea în variate jocuri didactice şi rezolvarea lor, fie independent, fie în grup, fie sub îndrumare;

- în activităţi de sistematizare, recapitulare pentru reactualizarea cunoştinţelor, dar mai ales pentru prelucrarea lor pe criterii date, combinarea, sistematizarea, alcătuirea de scheme etc.;

- în predare, după obiectivele stabilite, calculatorul mai poate fi integrat pentru recunoaşterea şi aplicarea de algoritmi în rezolvarea de probleme, în alcătuirea unei structuri de rezolvare, în verificarea unor ipostaze, în utilizarea unor modele analogice pentru învăţarea prin simulare, pentru efectuarea de exerciţii aplicative în diferite situaţii practice sau exerciţii repetitive în formarea unor deprinderi, sau exerciţii de stimulare a creativităţii, prin tehnici specifice de creativitate;

- în evaluările proiectate (iniţială, continuă, sumativă), calculatorul verifică, realizează evidenţa rezultatelor, le interpretează cantitativ pe obiective şi tipuri de probe, stochează bănci de itemi de diferite categorii, realizează corectarea automată a răspunsurilor, verifică întreruperile în învăţare sau în darea răspunsurilor, oferă apoi răspunsurile corecte sau soluţii ajutătoare pe tipuri de greşeli identificate sau soluţii de dezvoltare. Astfel se formează şi deprinderi, atitudini corecte: de identificare şi alegere corectă, de apreciere critică a unei soluţii, de comparare a unor soluţii, de corectare a lor, de revedere a informaţiilor necesare în variate formule de precizare. Toate acestea în diferite etape ale învăţării.  

În activităţile de predare – învăţare – evaluare, IAC poate fi raportată fie la un sistem de lecţii, corespunzător unei teme (capitol) sau la o lecţie, în anumite secvenţe posibil de programat în soft specific, ca procedeu de activizare, înţelegere, aplicare, sinteză, evaluare.

Atunci, integrarea IAC în lecţie depinde de scopurile şi obiectivele operaţionale alese, de stilul de lucru al cadrului didactic, de mărimea grupului de elevi, de interesul şi atmosfera din clasă, de calităţile programelor, de nivelul elevilor.

În activităţile frontale sau de muncă independentă, calculatorul poate prelua anumite sarcini ale învăţătorului: prezentarea unor informaţii, dirijarea învăţării prin tehnicile de programare, întărirea prin repetare, exerciţii suplimentare, demonstrarea de modele variate, realizarea de analize comparative, simularea de experienţe, procese, acţiuni, cazuri, situaţii, evaluarea şi corectarea răspunsurilor etc.

Însă şi modalitatea de întocmire, prezentare, integrare a softurilor variate trebuie să trezească interesul elevilor, să-i solicite în cunoaşterea şi formularea soluţiilor, să fie interactive, să corespundă posibilităţii de dialog cu elevul, să permită şi răspunsuri exacte, nu numai date exacte, algoritmi, să-l stimuleze prin subprogramele de sprijin sau de sugerare a creativităţii.

Prin posibilitatea implicării în realizarea obiectivelor din domeniul cognitiv, regăsim calculatorul utilizabil în toate tipurile de lecţii, în toate etapele ei, în variate combinaţii metodice, strategice.

Eficienţa calculatorului în procesul didactic este dată de capacitatea acestuia de a furniza rapid şi fără eroare un volum mare de cunoştinţe, ca şi de posibilitatea de a individualiza învăţarea. Calculatorul este cel care se adaptează la ritmul individual al elevului, îi furnizează soluţii ajutătoare în funcţie de natura greşelilor, asigurând prin aceasta succesul majorităţii elevilor.

Calculatorul ,,predă’’, evaluează, este un instrument ce poate fi folosit cu maximă eficienţă deoarece învăţătorul ,,se multiplică’’ prin reţeaua de calculatoare, corespondenţa învăţător – elev devenind unu la unu, în loc de unu la n.

Dincolo de problema înzestrării şcolii cu calculatoare (în calitate de auxiliari didactici), elaborarea şi implementarea programelor, calitatea acestora, rămân cele mai redutabile probleme cu care se confruntă şcoala. Prin programele implementate, calculatorul preia o serie de funcţii şi operaţii de rutină ale învăţătorului:

- furnizează informaţii organizate, conform programului sau în funcţie de cererile elevilor;

- chestionează elevul şi îi identifică lacunele;

- conform rolului său directiv furnizează informaţii – cheie, necesare luării deciziilor;

- corectează greşelile, verifică sistematic şi elimină ,,golurile’’, prin furnizarea de date pertinente;

- sprijină eforturile de evaluare şi autoevaluare ale elevilor;

- sintetizează şi reorganizează cunoştinţele la nivele superioare de înţelegere;

- stimulează creativitatea prin exerciţiu sistematic, solicitări şi probe specifice, antrenamentul gândirii, antrenament creativ;

- realizează trecerea de la o învăţare indusă la una interactivă;

         Dotarea cu calculatoare a tuturor şcolilor, în cadrul informatizării învăţământului preuniversitar permite vizualizări ale realităţii studiate: ,,iconic’’, ,,grafic’’, ,,audio-vizual’’, oferă posibilităţi de simulare şi demonstrare foarte atractive pentru elevi, iar ,,realitatea virtuală’’ în spaţiu tridimensional poate favoriza, în perspectivă, ,,prelucrarea’’,  ,,sistematizarea’’ şi ,,stocarea informaţiilor’’.

         Mai nou, CD-urile şi DVD-urile care stochează imagini sunt foarte atractive pentru elevi, pentru că permit să se combine imagini video, textul şi imagini grafice. Este un suport de memorie practic de neegalat.

         Cu pătrunderea IAC în clasă, se operează, puţin câte puţin, schimbări semnificative în practicile pedagogice, se reînnoiesc modurile de predare şi de învăţare, se schimbă strategiile de lucru cu elevii, se modifică rolul învăţătorului.

         Contrar unor păreri, aşa cum spune şi Ioan Cerghit, calculatorul este utilizat nu pentru a prelua activitatea de predare a profesorului, ci pentru a veni în sprijinul predării, ajutându-l să-şi îndeplinească în condiţii mai bune funcţia sa didactică fundamentală.